De dorul Tău strâng raze şi le cuprind la piept
Când cerul vieţii mele aduce norii-ncet,
Când nu mai văd iubirea nicicând şi nicăieri,
Doar valul lumii care mă las-aşa, stingher...

De dorul Tău strâng lacrimi, şi plâns şi bucurii,
Privind spre zare-albastră mă-ntreb „când ai să vii? ... "
Să-ţi spun dorul din suflet, să-ţi spun a mea-ntristare,
Să-ţi spun cât e de greu când inima mă doare...

De dorul Tău mereu, mereu întreb străjerii
Ce stau în rugăciune în taina sfânt-a serii...
"Mai este mult din noapte? Nu ştiţi? N-aţi auzit,
Când vine Domnul Slavei din cerul infinit?"

Ce grea e așteptarea, sufletul mi-l frământă...
Dar eu aduc cântarea căci inima îmi cântă,
Mereu stau în veghere ca şi străjeru-n noapte
Şi-ţi cer mereu putere prin rugăciuni și șoapte!

Cât mi-e de dor de clipa când Tu vei reveni
Şi vei lua la Tine, iubiţii Tăi copii...
Cât dor îmi de locul ce Tu L-ai pregătit,
Pentru aceia care, atâta i-ai iubit...

De dorul tău Isus, spre cer privesc şi-aştept,
Aşa cum orice floare lumin-aşteaptă-n piept...
Să-l umple de iubire, de cântec şi de Har!
Eu știu că așteptarea, nu va fi în zadar...

Daniela Banita